EMASCULÁȚIE s. f. emasculare, castrare. ◊ impotență; slăbiciune. (< fr. émasculation) Vezi definitia »

polisilabíe, polisilabíi, s.f. (înv.) caracteristică a unei limbi de a avea cuvinte polisilabice. Vezi definitia »

FIZÁLIE s. f. animal celenterat marin, din ordinul sifo-noforelor, dintr-o veziculă flotantă, care susține polipii reproducători, nutritivi, și filamente urzicătoare lungi. (< fr. physalie) Vezi definitia »

AGROGEOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază rocile pe care s-au format solurile arabile. [Cf. fr. agrogéologie]. Vezi definitia »

AMBLIOPÍE s. f. diminuare a acuității vizuale datorată unor boli, unor excese, sau bătrâneții. (< fr. amblyopie) Vezi definitia »