HIPERMÉTRU s. m. vers antic având o silabă în plus față de măsura normală. (< fr. hypermètre) Vezi definitia »

ECHILÍBRU s. n. 1. stare a unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mișcare sau de repaus. 2. (biol.) însușire a organismelor sau a grupurilor de organisme de a se autoreînnoi. ♦ ~ ecologic = stare a unui mediu natural în care compoziția faunei și a florei rămâne aproape constantă. 3. proporție, raport just între lucruri opuse. ♦ ~ de forțe = situație în care mai multe puteri, de tărie aproximativ egală, se echilibrează ca influență și dominație în lume; ~ bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile. 4. (psih.) senzație de ~ = senzație care reflectă poziția și mișcările corpului în spațiu. 5. (fig.) stare de liniște, de armonie, de stabilitate sufletească. (< fr. équilibre, lat. aequilibrium) Vezi definitia »

DENDROMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea înălțimii și grosimii arborilor. [< fr. dendromètre]. Vezi definitia »

EXPLOZIMÉTRU, explozimetre, s. n. Aparat electronic pentru semnalizarea pericolului de explozie în medii cu gaze și vapori inflamabili. – Din engl. explosimeter. Vezi definitia »

AÚSTRU s. n. Vânt din sud sau sud-vest, vara secetos, iar iarna aducător de ploaie și zăpadă. [Acc. și: áustru] – Lat. auster, -tri. Vezi definitia »