TINICHIGÍU, tinichigii, s. m. Meseriaș, muncitor care lucrează sau repară obiecte de tinichea, sârmă, bare metalice etc. – Din tc. tenekeci. Vezi definitia »

DISPRÓSIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor. (< fr. dysprosium) Vezi definitia »

AMERÍCIU (‹ fr. {i}), s. n. Element chimic radioactiv sintetic (Am; nr. at. 95, m. at. 243); metal alb-argintiu, p. t. 1.176 ºC, dens. 13,67, din familia elementelor transuranice. A fost obținut de G. Th. Seaborg și colab. (1944) prin iradierea plutoniului-239 cu neutroni. Vezi definitia »

MÍNIU s. n. Oxid de plumb, de culoare roșie-portocalie, insolubil în apă, folosit la vopselărie. – Din lat., fr. minium. Vezi definitia »

STRĂLÚCIU, străluciuri, s. n. (Rar) Strălucire, luciu. – Din stră- + luciu. Vezi definitia »