Definita cuvantului muncitor
MUNCITÓR, -OÁRE, muncitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care muncește. (În concepția marxistă) Clasa muncitoare = (în capitalism) proletariat; (în socialism) clasă socială alcătuită din totalitatea oamenilor care muncesc în producție, folosind direct mijloacele de producție proprii mașinismului și industriei moderne, și care constituie forța conducătoare a societății. ♦ P. ext. Harnic, activ, zelos. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care ia parte nemijlocit în procesul obținerii bunurilor materiale, la întreținerea și la repararea acestora sau în procese de muncă similare acestora; p. gener. persoană care desfășoară o muncă fizică (în industrie) (1). 3. Adj., s. m. și f. (Înv.) Persoană care torturează, chinuiește, căznește. – Munci + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu muncitor
PESTITÓR, -OÁRE, pestitori, -oare, adj. (Înv. și reg.) Care întârzie, care ține pe loc; păstrător. – Din pesti + suf. -(i)tor. Vezi definitia »
DOGORITÓR, -OÁRE, dogoritori, -oare adj. Care dogorește. [Var.: dogorîtor, -oare adj.] – Din dogori + suf. -(i)tor. Vezi definitia »
ciopritór, ciopritoáre, s.n. (reg.) butuc fixat în coada plutei, pentru încetinirea alunecării sau pentru oprirea plutei. Vezi definitia »
OZONIZÓR s.n. Aparat pentru prepararea ozonului din oxigen pur sau din oxigenul din aer; ozonizator. [Cf. fr. ozoniseur]. Vezi definitia »
OMOGENIZATÓR s. n. aparat pentru obținerea pe cale mecanică a unei emulsii. (după fr. homogénéisateur) Vezi definitia »