PUBLICÁN, publicani, s. m. Persoană care strângea impozitele la romani. – Din lat. publicanus. Vezi definitia »

gocimán (-ni), s. m. – Administrator al bunurilor unei biserici. Germ. Gottsmann (DAR). Sec. XVIII, înv. S-a folosit numai în sud-estul Trans., și în vreunele locuri din Munt. Vezi definitia »

BUTÁN s.n. Hidrocarbură saturată din seria parafinelor, cu patru atomi de carbon în moleculă. [< fr. butane]. Vezi definitia »

FENICIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Fenicia. ◊ (s. f.) limbă semitică veche vorbită de fenicieni. (< fr. phénicien) Vezi definitia »

chitileán (chitileánă), adj. – (Înv.) Obligat, forțat. Mag. ké(ny)telen (DAR; Gáldi, Dict., 115). Sec. XVIII. Vezi definitia »