căldúră (căldúri), s. f. – 1. Stare de încălzire a unui corp. – 2. Însuflețire, patimă, înflăcărare. – 3. Febră. – 4. Libido, perioadă de împerechere. – 5. (Arg.) Sîni, țîțe. – 6. (Arg.) Vestă, haină. Mr. căldură. Lat. *caldūra (Pușcariu 261; REW 1505; Candrea-Dens., 230; DAR); a cărui existență se confirmă prin it. caldura, prov. kaudüro. Cf. cald, scălda. – Der. călduros, adj. (care păstrează căldura, fierbinte, sufocant; arzător, înflăcărat; însuflețit, în călduri). Vezi definitia »

NEGUSTORÍȚĂ, negustorițe, s. f. (Rar) Negustoreasă. – Negustor + suf. -iță. Vezi definitia »

FITOMÁSĂ s. f. totalitatea substanțelor vegetale (în stare uscată) dintr-o biogeocenoză. (< fito- + masă) Vezi definitia »

SINÁXĂ s. f. Nume dat adunărilor primilor creștini. – Din fr. synaxe, ngr. sínaxis. Vezi definitia »

PRETÉXTĂ adj.f. Togă pretextă (și s.f.) = togă albă cu garnitură de purpură, pe care o purtau în vechea Romă tinerii patricieni. [< lat. (toga) praetexta]. Vezi definitia »