HEMIPLEXÍE s.f. Hemiplegie. [< fr. hémiplexie]. Vezi definitia »

ELECTROCARDIOGRAFÍE s. f. Metodă de investigație a funcțiunilor inimii prin înregistrarea grafică a tensiunii și a curenților electrici care însoțesc activitatea mușchiului cardiac. [Pr.: -di-o-] – Din fr. électrocardiographie, germ. Electrokardiographie. Vezi definitia »

TRANSPOZÍȚIE, transpoziții, s. f. (Rar) Transpunere. ♦ Spec. (Mat.) Permutare a două litere într-o formulă. ♦ Spec. Schimbare a poziției unor atomi sau a unor radicali dintr-o moleculă a unei substanțe (care determină formarea unui nou compus). ♦ Spec. Transcriere sau executare a unei compoziții muzicale în altă tonalitate. – Din fr. transposition. Vezi definitia »

ENCEFALOPATÍE s.f. (Med.) Nume generic pentru bolile care afectează encefalul. [Gen. -iei. / < fr. encéphalopathie, cf. gr. enkephalos – creier, pathos – boală]. Vezi definitia »

HIPERGEUZÍE s.f. (Med.) Hipersensibilitate gustativă. [Gen. -iei. / < fr. hypergueusie, cf. gr. hyper – peste, geusis – gust]. Vezi definitia »