CATASTROFISM (‹ fr.) s. n. Teorie potrivit căreia în istoria Pămîntului, după lungi perioade de repaus, ar interveni revoluții explozive (cataclisme) ce schimbă radical înfățișarea planetei, distrugînd și lumea organică. Explicit formulat (1812), de paleontologul francez, G. Cuvier, c. a fost dezvoltat de alți naturaliști (A.M. D’Orbigny, L. Élie de Beaumont ș.a.), care au stabilit chiar și numărul cataclismelor, urmate de „acte de creație” a speciilor. V. evoluționism (1). Vezi definitia »

DAOÍSM s. n. elem. taoism. Vezi definitia »

INFANTILÍSM s. n. 1. anomalie în dezvoltarea fizică și psihică, manifestată prin păstrarea la vârsta adultă a unor caractere morfologice și funcționale propii copilăriei. 2. caracter, comportament infantil, ires-ponsabil; copilărie; infantilitate. (< fr. infantilisme) Vezi definitia »

PROFETÍSM s. n. 1. Curent religios care propagă învățătura și susține menirea profeților. 2. Caracter profetic; profeție. – Din fr. prophétisme. Vezi definitia »

SCOTÍSM s. n. doctrină a gânditorului medieval Duns Scot, sinteză a platonismului augustinian cu aristotelismul, reprezentat de Toma dÁquino, atribuind voinței preeminență asupra intelectualismului aristotelic. (< fr. scotisme) Vezi definitia »