PENITÉNȚĂ, penitențe, s. f. 1. (În practicile creștine) Pedeapsă pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă cuiva preotul la spovedanie, pentru ispășirea păcatelor; canon, p. ext. privațiune (de ordin fizic, material); viață aspră pe care și-o impune cineva. 2. (Livr.) Pocăință. – Din lat. poenitentia, fr. pénitence, it. penitenza. Vezi definitia »

STÓLNĂ, stolne, s. f. Excavație orizontală sau puțin înclinată într-o mină, având ieșire directă la suprafața solului. – Et. nec. Vezi definitia »

ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (Bot.) Dedițel. 2. Compus: anemonă-de-mare = actinie. – Fr. anémone (lat. lit. anemona). Vezi definitia »

TALASOGENÉZĂ s.f. Proces de formare a mărilor și oceanelor. [< fr. thalassogenèse, cf. gr. thalassa – mare, genesis – formare]. Vezi definitia »

NONVIOLÉNȚĂ s.f. Concepție social-politică utopică, care opune luptei revoluționare autoperfecționarea morală, armonia dintre clase etc. [Pron. -vi-o-. / cf. fr. non-violence]. Vezi definitia »