Definita cuvantului cancelar
CANCELÁR s. m. 1. (în evul mediu) șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale. 2. înalt demnitar, prim-ministru în Germania și, odinioară, în Rusia și în Austria. 3. înalt demnitar al unei instituții în unele țări (Anglia, Franța etc.). ♦ lord ~ = președintele Camerei Lorzilor în Anglia. ◊ șeful cancelariei unei reprezentanțe diplomatice sau consulare. ◊ șef administrativ al unor universități din S.U.A. (< lat. cancellarius)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu cancelar
OVOVIVIPÁR, -Ă, ovovivipari, -e, adj. (Despre animale) Care se înmulțește prin ouă, pe care femela le clocește în oviduct. ♦ (Substantivat, f.; mai ales la pl.) Animal care face parte din categoria animalelor ovovivipare. – Din fr. ovovivipare. Vezi definitia »
CILIÁR, -Ă adj. referitor la cili. (< fr. ciliaire) Vezi definitia »
STAȚIONÁR, -Ă, staționari, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu variază câtva timp; constant. ♦ (Despre planete) Care (în aparență) nu-și schimbă câtva timp locul pe sfera cerească. ♦ Care rămâne în aceeași stare, care nu mai evoluează, care nu progresează; spec. (despre boli) care nu se agravează (dar nici nu se ameliorează). 2. (Despre un mediu fluid) Care are în fiecare punct o viteză independentă de timp; (despre un câmp de forțe) care are în fiecare punct o intensitate independentă de timp. II. S. n. 1. Serviciu într-un spital sau instituție spitalicească în care sunt internați (pentru un timp mai scurt) bolnavii în vederea stabilirii diagnosticului și pentru tratament. 2. (Înv.) Navă de luptă care supraveghea traficul vaselor dintr-un port. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. stationnaire, lat. stationarius. Vezi definitia »
ELINVÁR s. n. aliaj de fier, nichel, crom și tungsten, a cărui elasticitate nu este influențată de schimbările de temperatură. (< fr. élinvar) Vezi definitia »
COACȚIONÁR, -Ă, coacționari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă acțiuni (II) împreună cu altcineva. [Pr.: co-ac-ți-o-] – Co + acționar. Vezi definitia »