FÍBULĂ s.f. 1. Agrafă de metal cu care se încheiau în antichitate hainele. 2. Peroneu. [< lat. fibula, cf. fr. fibule]. Vezi definitia »

poiețícă, poiețéle, s.f. (reg.) 1. grajd mic pentru vite. 2. adăpost mic de iarnă pentru oi și capre. 3. coteț mic pentru păsările de curte. 4. colibă mică la câmp sau la stână. Vezi definitia »

CÁSTĂ, caste, s. f. Fiecare dintre grupurile sociale închise și strict delimitate prin originea comună, prin profesiunea și prin privilegiile membrilor lor, în care este împărțită societatea în India și în alte țări orientale; p. gener. grup social închis care își păstrează privilegiile și interesele (egoiste). ◊ Expr. Spirit de castă = spirit îngust, exclusivist. – Din fr. caste. Vezi definitia »

TROFOPLÁSMĂ s. f. parte a citoplasmei având exclusiv funcție de nutriție. (< fr. trophoplasme) Vezi definitia »

DÚBLĂ s.f. 1. Variantă a fiecărui cadru dintr-un film care, pentru a se obține efectul artistic urmărit de regizor, se turnează de mai multe ori. 2. Minge dublă. V. dublu (3) [în DN]. ♦ (Echit.) Săritură dublă. ♦ (La scrimă) dublă lovitură. [< fr. double]. Vezi definitia »