PUNCTÁ vb. I. tr. 1. A însemna, a presăra cu puncte; (gram.) a pune semne de punctuație. ♦ (Tehn.) A marca o piesă cu ajutorul punctatorului. 2. (Fig.) A sublinia, a marca, a accentua. 3. (Sport) A însemna punctele unei partide sau ale unei etape. [Var. punta vb. I. / după fr. ponctuer, pointer]. Vezi definitia »

imputá (imputát, imputát), vb. – 1. A face pe cineva răspunzător de o pagubă. – 2. A reproșa. – 3. A insulta, a ocărî. Lat. imputāre (Pușcariu 796; Candrea-Dens. 828; REW 4324; DAR; Rosetti, I, 173). Este cuvînt înv., care abia dacă supraviețuiește în cîteva regiuni, fiind înlocuit de dubletul neol. imputa, din fr. imputer. – Der. împutăciune, s. f. (înv., ceartă, dispută); împutător, adj. (înv., injurios). Vezi definitia »

FARTÁ vb. tr. a unge schiurile cu fart. (< fr. farter) Vezi definitia »

haine de gata expr. confecții / articole de îmbrăcăminte fabricate în serie. Vezi definitia »

TANGENTÁ vb. tr. 1. a atinge tangent. 2. a scăpa prin tangență, a schimba brusc subiectul. (< tangent) Vezi definitia »