Definita cuvantului capă
CÁPĂ s. f. 1. pelerină (scurtă) de blană sau de stofă. ♦ de ~ și spadă = (despre un roman sau film) de aventuri, cu multe dueluri și înfruntări primejdioase. 2. dispozitiv de protecție împotriva accidentelor la mașini, la ferăstraie etc. 3. poziție pe care o ia o navă pe un timp neprielnic, cu vânt foarte puternic, care îi permite să suporte mai ușor valurile, vântul, furtuna. (< fr. cape, it. cappa)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu capă
HIDROLÁZĂ, hidrolaze, s. f. Enzimă care catalizează reacțiile de hidroliză. – Din fr. hydrolase. Vezi definitia »
AUTOȘENILÉTĂ s. f. autocamion echipat cu roți directoare în față și cu șenile propulsoare în spate. (< autoșenilă + -etă) Vezi definitia »
vádră (va-dră) s. f. g.-d. art. védrei; pl. védre Vezi definitia »
DISAMÁRĂ, disamare, s. f. Fruct uscat care rezultă din gruparea a două samare. – Din fr. disamare. Vezi definitia »
CÁUZĂ s.f. 1. Ceea ce determină, provoacă apariția unui fenomen, a unei întâmplări; fenomen care provoacă în anumite condiții apariția altui fenomen. 2. Problemă socială de mare importanță, care preocupă o colectivitate largă de oameni și pentru a cărei apărare și punere în valoare se duce o luptă susținută. ◊ În cunoștință de cauză = cunoscând bine problema despre care este vorba. ♦ Motiv, rațiune. 3. (Jur.) Pricină, proces. ◊ A avea câștig de cauză = a câștiga. [Pron. ca-u-. / < lat., it. causa, cf. fr. cause]. Vezi definitia »