săbietúră, săbietúri, s.f. (reg.) semn făcut de om la urechile oilor (pentru identificare). Vezi definitia »

IPOTÉCĂ, ipoteci, s. f. Drept real pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanție de la debitor, în cazul când acesta nu își plătește în termen datoria. – Din fr. hypothèque. Vezi definitia »

v'âslă s. f., g.-d. art. v'âslei; pl. v'âsle Vezi definitia »

TIMÓNĂ s.f. Roată cu cavile de lemn pe margine, cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave. [< fr. timon, it. timone]. Vezi definitia »

CRÚSTĂ s. f. 1. coajă, scoarță. 2. strat tasat, uscat și întărit, de la suprafața terenului arabil, în urma ploilor, a grindinei etc. 3. strat solid de săruri, depuse pe pereții unui recipient. 4. înveliș tare al corpului unor vertebrate. (< lat. crusta) Vezi definitia »