ZIMȚ, zimți, s. m. 1. Fiecare dintre crestăturile de pe muchia unor monede. ♦ (Fam., înv., la pl.) Bani, monede; galbeni. ♦ Fiecare dintre dinții unei rotițe (dintr-un mecanism) sau ai secerii, ai pânzei de ferăstrău etc. 2. (Înv.) Fiecare dintre crestăturile situate în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. – Cf. bg. zăbec, scr. zubac. Vezi definitia »

CESULÉȚ, cesulețe, s. n. Diminutiv al lui ceas. – Ceas + suf. -uleț. Vezi definitia »

naragấț s.m. (reg.) om gușat. Vezi definitia »

șaránț, șaránțuri, s.n. și șaránți, s.m. (reg.) 1. par, stâlp, bârnă. 2. ușor (la ușă). Vezi definitia »

pătimăréț, pătimăreáță, adj. (înv.; despre diateze, conjugări, forme verbale) pasiv. Vezi definitia »