ELATÍV s. n. caz gramatical care exprimă acordarea, prin atracție, a adverbului, morfem al superlativului unui adjectiv, cu adjectivul respectiv. (< fr. élativ, germ. Elativ) Vezi definitia »

ILUSTRATÍV, -Ă adj. care ilustrează; demonstrativ. (< fr. illstratif, it. illustrativo) Vezi definitia »

MUTATÍV, -Ă, mutativi, -e, adj. (Rar) Cu caracter de mutație. – Din engl. mutative. Vezi definitia »

RECREDITÍV s. n. dispoziție dată de banca unui titular de cont, în numele acestuia, băncii corespondente, pentru anularea sau revocarea înainte de termen a acreditivului. (< germ. Rekreditiv) Vezi definitia »

HORTATÍV, -Ă adj. (Gram.) Care exprimă un îndemn. [< lat. hortativus]. Vezi definitia »