zbenguitór (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. zbenguitóri; f. sg. și pl. zbenguitoáre Vezi definitia »

stăvilitór, stăvilitoáre, adj. (înv.) 1. care întrerupe brusc; care face să înceteze sau să atenueze. 2. care împiedică, nu îngăduie să se producă, să evolueze. Vezi definitia »

POLIPÓR s. m. ciupercă cu numeroși pori, cărnoasă, din clasa bazidiomicetelor, care crește pe arbori. (< fr. polypore) Vezi definitia »

ROTÓR, rotoare, s. n. Parte a unei mașini (motor sau generator de energie) care se rotește, în timpul funcționării, în jurul axei arborelui pe care este montată și care folosește pentru reluarea și transmiterea unui cuplu motor. – Din fr. rotor. Vezi definitia »

DEJIVRÓR s. n. dispozitiv la avioane pentru a preveni sau înlătura jivrajul. (< fr. dégivreur) Vezi definitia »