BALCANÍSTICĂ s. f. știință complexă care studiază limbile, literatura și istoria popoarelor balcanice; balcanologie. (< germ. Balkanistik) Vezi definitia »

LÁBĂ, labe, s. f. 1. Parte a piciorului de la gleznă în jos la animalele patrupede și la om; partea piciorului pe care calcă păsările (palmipede); p. gener. picior (al unor animale). ◊ Compuse: laba-mâței = a) ciupercă comestibilă de culoare albă, care crește prin pădurile umbroase și umede (Clavaria coralloides); b) ciupercă comestibilă mare cu tulpina albă, groasă și cărnoasă; creasta-cocoșului (Clavaria flava); laba-ursului = a) nume dat mai multor specii de ciuperci de pădure (Clavaria); b) crucea-pământului; laba-gâștei = a) mică plantă erbacee cu flori roșii-purpurii (Geranium dissectum); b) ridurile formate în jurul ochilor (la persoanele în vârstă); c) (fam.) scris dezordonat, urât. ♦ (Mar.) Labă-de-pisică = încrețitură abia vizibilă a apei mării, semn al unui început de vânt. 2. (Fam. și depr.) Mână. ◊ Expr. A pune laba (pe cineva sau pe ceva) = a apuca, a înhăța (pe cineva sau pe ceva). A-i încăpea (sau a-i cădea) în labă = a ajunge la mâna sau la discreția cuiva. – Din magh. láb. Vezi definitia »

NEUROLÍZĂ s. f. distrugere a țesutului nervos. (< fr. neurolyse) Vezi definitia »

BĂTĂTÁRNICĂ, bătătarnice / bătătarnici, s. f. v. PETIMBROASĂ. (Reg.) Nume dat mai multor specii de plante din familia compozitelor: a) cruciuliță (Senecio rupester); b) cruciuliță (Senecio vulgaris); c) bătătarnică (Senecio crucifolius); d) spălăcioasă (Senecio vernalis). – [DEX '98] Vezi definitia »

ȚELINIOÁRĂ, țelinioare, s. f. Diminutiv al lui țelină². Vezi definitia »