ÓBLIGĂ, obligi, s. f. (Înv.) Cambie, poliță². – Din it. obbligo. Vezi definitia »

PARATIFOÍDĂ adj. febră ~ă = paratifos. (< fr. paratyphoïde) Vezi definitia »

CHINTESÉNȚĂ s.f. 1. (Rar) A cincea esență, substanță eterică considerată de alchimiști ca al cincilea element în afară de pământ, apă, aer și foc. 2. Esența, principalul, esențialul într-o concepție, într-un lucru, într-o operă etc. [Var. cvintesență s.f. / < fr. quintessence, cf. lat.sc. quinta essentia – a cincea esență]. Vezi definitia »

DÍJMĂ, dijme, s. f. Dare care reprezenta a zecea parte din produsele principale, percepută de stăpânii feudali de la producătorii direcți; (mai târziu) formă de rentă funciară feudală, care consta în cedarea de către țăran proprietarului funciar a unei părți din producția obținută de pe bucata de pământ primită de la acesta spre a fi lucrată. – Din sl. dižma. Vezi definitia »

CARIOTÉCĂ s. f. membrană nucleară care separă carioplasma de citoplasmă. (< fr. caryothèque) Vezi definitia »