COL s.n. Parte îngustată de formă cilindrică a unui organ sau a unui os. [Pl. -luri. / < fr. col, lat. collum- gât]. Vezi definitia »

REGOSÓL s. n. sol în stare incipientă de formare, care ia naștere din depozite sedimentare. (< fr. régosol) Vezi definitia »

DUOPÓL s.n. (Ec.) Dominație a două întreprinderi asupra pieței unuia sau mai multor produse privind cererea sau oferta acestora sau asupra unei ramuri economice. [< fr. duopole]. Vezi definitia »

UVIÓL s.n. (Fiz.) Varietate de sticlă transparentă pentru radiațiile ultraviolete, folosită la confecționarea unor aparate optice. [Pron. -vi-ol. / < germ. Uvio(glas), fr. uviol]. Vezi definitia »

ARGÓL s.n. (Chim.) Depozit de cristale roșietice-cafenii, compus în special din tartrat acid de potasiu, care se formează pe pereții vaselor în care fermentează mustul. [Cf. fr. argol]. Vezi definitia »