HAIDUCÍE, haiducii, s. f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

SALTÁȚIE² s.f. Deplasare prin salturi a particulelor antrenate de un curent de apă sau de aer. [< fr. saltation]. Vezi definitia »

ONTOGONÍE s.f. Studiul apariției ființelor pe Pământ. [Gen. -iei. / < fr. ontogonie, cf. gr. on – ființă, gone – naștere]. Vezi definitia »

HĂLĂGÍE s. f. V. gălăgie. Vezi definitia »

TELANGIECTAZÍE s.f. (Med.) Dilatație a capilarelor din piele, în special ale nasului și ale pomeților obrajilor. [Pron. -gi-ec-, gen. -iei. / < fr. téleangiectasie, cf. gr. tele – departe, angeion – vas, ektasis – dilatație]. Vezi definitia »