VĂIUGÁR, văiugari, s. m. (Reg.) Persoană care face văiugi². – Din văiugă + suf. -ar. Vezi definitia »

AGRÁR, -Ă, agrari, -e, adj. Care se referă la proprietatea funciară și la problemele legate de această proprietate. ◊ Reformă agrară = reformă prin care marile latifundii moșierești sunt expropriate și împărțite țăranilor muncitori. Problema (sau chestiunea) agrară = problema căilor de dezvoltare a agriculturii și a raporturilor de clasă la sate. Țară agrară = țară care își sprijină economia în special pe producția agricolă. – Fr. agraire (lat. lit. agrarius). Vezi definitia »

valvár adj. m., pl. valvári; f. valváră, pl. valváre Vezi definitia »

REDEVENȚIÁR, -Ă s. m. f. cel care trebuie să achite o redevență. (< fr. redevancier) Vezi definitia »

OVÁR s.n. 1. (Biol.) Organ în care se formează celulele sexuale feminine. 2. (Bot.) Parte a pistilului unde se formează ovulele și care se transformă după fecundație în fruct. [Cf. fr. ovaire, lat. ovarium]. Vezi definitia »