régulă (regule), s. f. – Normă. – Var. pl. reguli. Lat. regula (sec. XIX). Este dubletul lui riglă, s. f. (linie), din ngr. ῥίγλα (Gáldi 246). – Der. regula, vb. (a reglementa; a ordona, a determina; familiar, a pedepsi; Arg., a se copula); regulament, s. n. (normă; Arg., copulație); regularisi, vb. (a regulariza; a corecta, a îmbunătăți, a pedepsi); regulator, s. m. din fr. régulateur; neregulat, adj. (iregular; adv., fără nici o regulă). Răgulă, s. f. (clasă, castă), cuvînt folosit numai de Dosoftei, poate un latinism, înțeles de el ca „ordin”. Vezi definitia »

IEROGLÍFĂ, ieroglife, s. f. V. hieroglifă. Vezi definitia »

strújă, strúje, s.f. (înv.) schingiuire, chinuire. Vezi definitia »

TRAVERSÁDĂ s. f. traversare efectuată de o navă între două porturi maritime sau oceanice situate pe maluri opuse. (< it. traversata) Vezi definitia »

a duce copiii la piscină expr. (adol.) a se masturba. Vezi definitia »