atóm (atómi), s. m. – Cea mai mică parte dintr-un element chimic. Lat. atomus, de la gr. ἄτομος (sec. XVII, cf. Gáldi 155). – Der. (din fr.) atomic, adj.; atomicitate, s. f.; atomism, s. n.; atomist, s. m.; atomistic, adj. Vezi definitia »

TRINÓM, -Ă I. adj. (despre ecuații) din trei termeni. II. s. n. polinom cu trei termeni. (< fr. trinôme) Vezi definitia »

PLASMOZÓM s.n. Corpuscul sferic din nucleul celular. [< fr. plasmosome]. Vezi definitia »

ASTRONÓM, -Ă, astronomi, -e, s. m. și f. Specialist în astronomie. – Din fr. astronome, lat. astronomus. Vezi definitia »

DOM, domuri, s. n. 1. Catedrală impunătoare, biserică principală în unele orașe italiene, germane etc.; p. ext. clădire monumentală; p. restr. acoperiș care îmbracă la exterior o cupolă a unei clădiri monumentale. 2. Recipient de oțel montat la partea superioară a corpului unei căldări orizontale de aburi. 3. Structură geologică în formă de boltă largă, circulară sau eliptică. [Var.: (înv., 1) dómă s. f.] – Din fr. dôme. Cf. it. duomo, germ. Dom. Vezi definitia »