bláznă (blázne), s. f. – 1. (Înv.) Înșelăciune, seducere, ademenire. – 2. Fantasmă, strigoi. Sl. blaznŭ „eroare” (Miklosich, Lexicon, 10). – Der. blăzni, vb. (înv., a înșela, a seduce), din sl. blazniti; blaznic, adj. (Mold., tont). Vezi definitia »

pițipoancă, pițipoance s. f. tânără ușuratică. Vezi definitia »

ízbă² s.f. (înv.) 1. izbitură. 2. trântă. Vezi definitia »

slovușoáră, slovușoáre, s.f. (înv. și reg.) slovă, literă mică; slovuță. Vezi definitia »

COFÓZĂ s. f. anacuzie. (< fr. cophose) Vezi definitia »