rîie s. f. – Scabie. – Mr. răńe, (a) rîne, megl. rănă. Lat. aranea (Diez, I, 356; Meyer-Lübke, ZRPh., VIII, 215; Densusianu, Hlr., 186; Pușcariu 1460; REW 593), lat. *aronea › it. rogna, prov., port. ronha, fr. rogne, sp. roña (gal. raña). – Der. rîia, vb. (a căpăta rîie); rîios (mr. arînos, arănos), adj. (cu rîie; încrezut și calic). Vezi definitia »

OBNUBILÁȚIE s.f. (Med.) Obnubilare. ♦ Întunecare, slăbire a vederii; (p. ext.) slăbire a memoriei, diminuare a inteligenței. [Gen. -iei, var. obnubilațiune s.f. / cf. fr. obnubilation, lat. obnubilare – a acoperi cu un nor]. Vezi definitia »

CONCÓRDIE s.f. (Rar) Înțelegere; armonie. [Gen. -iei. / < lat., it. concordia]. Vezi definitia »

PRUNĂRÍE², prunării, s. f. Livadă sau grădină de pruni; prunet, pruniște, pruniș. – Prun + suf. -ărie. Vezi definitia »

vătășoáie (reg.) s. f., art. vătășoáia, g.-d. art. vătășoáiei; pl. vătășoáie Vezi definitia »