FULGURÁȚIE s. f. 1. fulgere fără tunet în regiunile înalte ale atmosferei. 2. scânteie electrică de înaltă frecvență pentru cauterizări. 3. (fig.) emanație bruscă. (< fr. fulguration, lat. fulguratio) Vezi definitia »

CRICOIDOTOMÍE s. f. incizie a cartilajului cricoid. (< fr. cricoïdotomie) Vezi definitia »

LIMNOLOGÍE s. f. 1. ramură a hidrologiei care studiază fenomenele fizice și biologice ce au loc în lacuri. 2. parte a hidrologiei care se ocupă cu studiul apelor interioare. (< fr. limnologie) Vezi definitia »

DENTÍȚIE, dentiții, s. f. Totalitatea dinților mamiferelor, caracteristică, după structură și număr, unui tip de regim alimentar. Dentiție de carnivor. ♦ Proces de formare și de apariție a dinților la copii și la puii animalelor mamifere. Dentiție întârziată. ◊ Dentiție de lapte = dentiție formata din 20 de dinți, care apare, la copii, între 6 luni și 3 am. Dentiție definitivă = dentiție formată din 8 incisivi, 4 canini, 4 premolari și 16 molari, care apare începând de la 6-7 ani. ♦ Modul în care sunt așezați dinții. [Var.: dentițiúne s. f.] – Din fr. dentition, lat. dentitio, -onis. Vezi definitia »

ACROMANÍE s. f. grad extrem de alienație mintală. (< fr. acromanie) Vezi definitia »