CRITICÁ, crític, vb. I. Tranz. A dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare). ♦ A aprecia valoare etica, artistică etc. a unei opere. ♦ A arăta cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli; a bârfi. – Din fr. critiquer. Vezi definitia »

DEIFICÁ vb. tr. 1. a atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. 2. (fig.) a diviniza. (lat. deificare, fr. déifier) Vezi definitia »

atalica! interj. atenție! Vezi definitia »

MOCĂNEÁSCA s.f. art. – V. mocănesc (2) [DEX'98] Vezi definitia »

IMNIFICÁ vb. tr. a scrie imnuri în cinstea cuiva, a proslăvi. (< imn + -fica) Vezi definitia »