MOCÍRLĂ, mocirle, s. f. Apă stătătoare (de mică întindere) provenită din ploi, revărsări etc. și plină de mâl, de noroi; loc mlăștinos, noroios; noroi, mâl. ♦ Fig. Decădere morală; mediu decăzut din punct de vedere moral. – Cf. bg. močilo. Vezi definitia »

uscătură, uscături s. f. (șc.) elev sau student submediocru / slab. Vezi definitia »

șirincúță, șirincúțe, s.f. (reg.) fâșie mică și îngustă de pământ arabil; fâșiuță. Vezi definitia »

rachíță s.f. (înv.) rachiu. Vezi definitia »

PIOBACILÓZĂ s. f. infecție provocată de un bacil piogen la porci și la rumegătoare. (< fr. pyobacillose) Vezi definitia »