CHIMIÓN s. m. 1. Plantă erbacee umbeliferă cu frunze penate și cu flori mici, albe-liliachii, ale cărei semințe aromatice se întrebuințează în medicină, în bucătărie și la fabricarea lichiorurilor; chimen (Carum carvi). 2. Compus: chimion-de apă (sau -de-baltă) = mărăraș. [Pr.: mi-on] – Din tc. kimyon. Vezi definitia »

TECNETRÓN s. n. tranzistor de construcție specială, amplificator de tensiune la frecvențe foarte înalte. (< fr. tecnhnetron) Vezi definitia »

EXAGÓN, exagoane, s. n. V. hexagon. Vezi definitia »

CAMERTÓN s. n. mic tub care emite sunetul la, pentru acordarea instrumentelor muzicale și la darea tonului. (< germ. Kammerton) Vezi definitia »

PROTOCARIÓN s. m. nucleu primitiv dintr-o masă de cromatină în suspensie în sucul nuclear. (< germ. Protokaryon) Vezi definitia »