COLÓN¹, coloni, s. m. 1. (În Imperiul Roman și în evul mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, mai târziu începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă și să presteze corvezi. 2. (Înv.) Colonist. – Din fr. colon, lat. colonus. Vezi definitia »

pogon, pogoane s. n. (friz.) barbă mare care trebuie rasă. Vezi definitia »

japón, japóni, s.m. (reg., înv.) poreclă dată de țărani agenților rurali. Vezi definitia »

setón, setoáne, s.n. (înv.) meșă de vată, de tifon, de pânză etc. care se utiliza în diferite forme de ulcerații (mai ales la animale), pentru a obține o drenare continuă; procedeu terapeutic care consta în folosirea unei asemenea meșe. Vezi definitia »

ANTIPROTÓN s.m. Particulă a protonului având aceeași masă, dar sarcină electrică negativă egală cu a electronului. [< fr. antiproton]. Vezi definitia »