ABLÁȚIE s.f. v. ablațiune. Vezi definitia »

bătáie (bătắi), s. f. – 1. Luptă, bătălie. – 2. Ceartă, încăierare. – 3. Lovitură, plesnitură. – 4. Izbire, lovire. – 5. Mișcare ritmică în general, pulsație, palpitație. – 6. Hăituială, stîrnire a vînatului. – 7. Bombardament. – 8. Distanță pînă la care poate ajunge un proiectil, rază de acțiune. – 9. Acțiune directă. – Mr. bătal’e „piuliță”. Lat. battālia, formă redusă de la battuālia (Pușcariu 194; REW 995; Candrea-Dens., 147; DAR); cf. it. battaglia, v. lom. bataia, prov., port. batalha, fr. bataille, sp. batalla, alb. bëtajë. Teoretic se poate adapta la toate întrebuințările și nuanțele vb. a bate; cf. și bătălie. Der. bătăiaș, s. m. (hăitaș); bătăios, adj. (căruia îi place să se bată); bătăiuș, s. m. (bătăuș; polițai; titirez, hădărău de moară). – Din rom. pare a proveni alb. bëtajë „teamă” (G. Meyer 34). Vezi definitia »

ONICALGÍE s.f. (Med.) Durere în unghii, cauzată de o mică tumoare. [Gen. -iei. / < fr. onychalgie, cf. gr. onyx – unghie, algos – durere]. Vezi definitia »

ARHIPĂSTORÍE s. f. Rangul de arhipăstor. – Din arhipăstor + suf. -ie. Vezi definitia »

PIROGNOSTÍE s.f. (Chim.) Metodă de analiză folosită mai ales pentru determinarea metalelor dintr-un mineral, constând în încălzirea acestuia într-o flacără de suflător. [< fr. pyrognostie, cf. gr. pyr – foc, gnostike – cunoaștere]. Vezi definitia »