RAPÓRT, (I) raporturi, (II) rapoarte, s. n. I. 1. Legătură între două sau mai multe persoane, obiecte, fenomene, noțiuni pe care gândirea omenească o poate constata și stabili; relație. ◊ Expr. În raport cu... = față de..., în comparație cu... Sub raportul (sau sub acest raport, sub diverse raporturi, sub toate raporturile) = din acest punct de vedere (sau din diverse puncte, din toate punctele de vedere, sub toate aspectele). 2. (Mai ales la pl.) Contact, legătură între mai multe persoane, instituții etc.; relație. 3. (Mat.) Câtul dintre două mărimi de același fel, exprimate în aceleași unități. 4. Relație (numerică) între două valori. II. 1. Comunicare scrisă sau orală făcută de cineva în fața unei adunări, a unei autorități etc., cuprinzând o relatare (oficială) asupra unei activități personale sau colective; textul acestei comunicări. 2. Scurtă prezentare orală asupra situației trupei făcută de un militar în fața superiorului său; ora, momentul când se face această prezentare. ◊ Expr. A se prezenta (sau a ieși, a fi scos) la raport = a se prezenta (sau a fi chemat) în fața unui superior pentru a-și susține o doleanță sau a răspunde pentru o greșeală săvârșită. III. (În sintagma) Casă (sau imobil) de raport = casă sau imobil cumpărat sau construit în vederea speculei. – Din fr. rapport. Vezi definitia »

timp mort expr. 1. timp în care nu se întâmplă nimic. 2. timp în care cineva nu acționează. Vezi definitia »

EXSÉRT, -Ă adj. (bot.; despre organe) ieșit în afară. (< fr. exsert, lat. exsertus) Vezi definitia »

REEXPÓRT, reexporturi, s. n. Faptul de a reexporta; exportare a unor mărfuri importate (fără a le supune vreunei prelucrări). [Pr.: re-ex-] – Din reexporta (derivat regresiv). Vezi definitia »

RECONFÓRT s.n. (Rar) Reconfortare, întărire, consolare. [< fr. réconfort]. Vezi definitia »