Definita cuvantului mâncărime
MÂNCĂRÍME, mâncărimi, s. f. Senzație (neplăcută) provocată de anumite boli ale pielii, de o iritație trecătoare, de înțepătura unor insecte etc. și însoțită de nevoia de a se scărpina; mâncărici. ◊ Expr. A avea mâncărime de (sau la) limbă = a simți mereu nevoia de a vorbi; a fi foarte vorbăreț, palavragiu, limbut; a nu putea păstra un secret. – Mâncare + suf. -ime.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mâncărime
GROSÍME, grosimi, s. f. Circumferință; diametrul secțiunii transversale a unui corp cilindric; dimensiunea unui corp în sens orizontal, pe secțiune transversală; dimensiunea unui corp în sens vertical; distanța dintre fețele unui corp, unui strat. – Gros + suf. -ime. Vezi definitia »
BRANTÔME, Pierre de Bourdeille, senior de (c. 1540-1614), scriitor francez. Autor al unei „Vieți ale oamenilor vestiți și ale marilor căpitani străini și francezi”, precum și al „Vieților doamnelor galante”. Vezi definitia »
ASPRÍME, asprimi, s. f. 1. Proprietatea de a fi aspru2 (I 1). 2. Fig. Severitate, strășnicie; faptă sau purtare severă. ♦ Vigoare, tărie. ♦ (Concr., rar, la pl.) Locuri anevoioase, greu de urcat. – Din aspru2 + suf. -ime. Vezi definitia »
scorțoșíme s.f. (înv.) boală a arborilor. Vezi definitia »
vechíme s. f., g.-d. art vechímii Vezi definitia »