CREȚÚȘCĂ, crețuște, s. f. Plantă erbacee meliferă și medicinală din familia rozaceelor, cu flori dispuse în corimb, folosită la prepararea unui ceai diuretic (Filipendula ulmaria). – Creț + suf. -ușcă. Vezi definitia »

PRESTÉȚĂ s. f. (Franțuzism) Promptitudine. – Din fr. prestesse. Vezi definitia »

AUTODISCIPLÍNĂ s.f. Disciplină pe care și-o impune cineva. [Cf. fr. autodiscipline, it. autodisciplina]. Vezi definitia »

chíclă s.f. (reg.) platou acoperit cu tufărișuri. Vezi definitia »

OXIHEMOGLOBÍNĂ s. f. compus nestabil prin acțiunea oxigenului asupra hemoglobinei. (< fr. oxyhémoglobine) Vezi definitia »