Definita cuvantului accent
ACCÉNT, accente, s. n. 1. Pronunțare mai intensă, pe un ton mai înalt etc. a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic. ♦ Semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca această pronunțare sau altă particularitate de pronunțare. Accent ascuțit. Accent circumflex. Accent grav. ◊ Expr. A pune accentul (pe ceva) = a scoate în relief, a da atenție deosebită (unei probleme). 2. Fel particular de pronunțare, specific unui grai, unei limbi sau unei stări afective. 3. Scoatere în relief a unui sunet muzical prin amplificarea sonorității sau prin prelungirea duratei lui. – Din fr. accent, lat. accentus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu accent
HIDRATÁNT, -Ă, hidratanți, -te, adj. Care hidratează. – Din fr. hydratant. Vezi definitia »
DESCRESCÉNT, -Ă adj. Care descrește, descrescător. [Pron. -scent, var. decrescent, -ă adj. / cf. fr. décrescent]. Vezi definitia »
EVÉNT s.n. (Sport) Probă, întrecere, cursă; spectacol sportiv; (p. ext.) rezultat bun, record. ♦ (Hipism) Pariu în care trebuie indicat câștigătorul din două curse consecutive. [< engl. event]. Vezi definitia »
GIMNÁNT, -Ă adj. (Despre flori) Fără înveliș floral. [Cf. gr. gymnos – fără înveliș, anthos – floare]. Vezi definitia »
CONCLUDÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Care convinge; convingător. [Cf. lat. concludens, it. concludente]. Vezi definitia »