KOINÉ s. f. / s. n. limbă comună grecească, formată din sec. IV-III a. Chr. pe baza dialectului atic. ◊ (astăzi) limbă comună, supralocală. (< fr., gr. koiné) Vezi definitia »

SATISFACȚIÚNE s.f. v. satisfacție. Vezi definitia »

DICȚIÚNE, dicțiuni, s. f. Modul de a pronunța cuvintele, silabele și sunetele. ♦ (În teatru, cinematograf etc.) Artă de a pronunța corect și clar un text. [Pr.: -ți-u-. – Var.: dícție s. f.] – Din fr. diction, lat. dictio, -onis. Vezi definitia »

RÖNTGENTELEVIZIÚNE / ROENTGENTELEVIZIÚNE s.f. captare a imaginii radiologice și televizarea ei. (< röntgen- + televiziune) Vezi definitia »

OVULAȚIÚNE s.f. v. ovulație. Vezi definitia »