PARAGENÉTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la parageneză. 2. (biol.; despre modificări ale genelor) care se produce în urma unui fenomen ce are loc în cromozom, fără a schimba structura genei. II. s. f. ramură a geneticii care studiază factorii ce influențează evoluția intrauterină din momentul fecundației până la naștere. (< fr. paragénétique) Vezi definitia »

JURÍDIC, -Ă, juridici, -ce, adj. Care ține de drept, privitor la drept. ◊ Persoană juridică = organizație cu patrimoniu propriu și administrație de sine stătătoare, care se bucură de capacitatea de a avea drepturi și obligații. – Din fr. juridique, lat. juridicus. Vezi definitia »

CETÁNIC, -Ă adj. cifră ~ă = indice care exprimă aprecierea calității arderii unui combustibil în motorul cu aprindere prin comprimare. (< cetan + -ic) Vezi definitia »

LÉXIC s. n. Totalitatea cuvintelor dintr-o limbă; vocabular. ♦ P. restr. Totalitatea cuvintelor caracteristice limbii unei epoci, unei regiuni, unui scriitor etc. – Din fr. lexique. Vezi definitia »

EXOSFÉRIC, -Ă, exosferici, -ce, adj. (Geogr.) De exosferă, al exosferei. – Din fr. exosphérique. Vezi definitia »