Definita cuvantului mânecare
MÂNECÁRE, mânecări, s. f. Acțiunea de a (se) mâneca și rezultatul ei. – V. mâneca.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mânecare
CALIBRÁRE, calibrări, s. f. Acțiunea de a calibra; calibraj. – V. calibra. Vezi definitia »
FĂLUÍRE s. f. v. fălui. [DAR] Vezi definitia »
TĂLPUÍRE, tălpuiri, s. f. Acțiunea de a tălpui și rezultatul ei. – V. tălpui. Vezi definitia »
MĂRTURISÍRE, mărurisiri, s. f. Faptul de a (se) mărturisi; mărturie. 1. Afirmare, susținere. ♦ Spec. Depoziție făcută de o persoană în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală despre fapta penală sau civilă săvârșită. 2. Destăinuire, confidență. 3. Spovedanie. – V. mărturisi. Vezi definitia »
înmiasmáre, s.f. (înv.) infectare cu miasme. Vezi definitia »