Definita cuvantului mânecă
MẤNECĂ, mâneci, s. f. 1. Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul (în întregime sau în parte). ◊ Expr. A trage (pe cineva) de mânecă = a) a insista, a stărui (pe lângă cineva) pentru a obține ceva; b) a atrage atenția (cuiva) că minte sau exagerează. A (nu) se lăsa tras de mânecă = a (nu) se lăsa prea mult rugat. A o băga pe mânecă = a se speria (de consecințele unei fapte săvârșite); a o sfecli. A scoate din mânecă = a inventa la repezeală o explicație, o soluție etc. 2. (Tehn.) Nume dat unor dispozitive în formă de mânecă (1). 3. (Înv.) Flanc, aripă a unei armate. [Var.: (reg.) mấnică s. f.] – Lat. manica.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mânecă
HORÍLCĂ, horilci, s. f. V. holercă. Vezi definitia »
HĂ interj. 1. (De obicei repetat) Cuvânt care redă râsul, mai ales râsul forțat. 2. (Repetat) Cuvânt care redă plânsul. 3. Exclamație care exprimă mirare, neîncredere. 4. Cuvânt care exprimă o afirmație. [Var.: hî, hi interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »
HEMOLEUCOGRÁMĂ s. f. analiză de laborator constând în notarea hematiilor și a leucocitelor. (< fr. hemo-léucogramme) Vezi definitia »
MAZÚRCĂ s. f. dans popular polonez cu ritm vioi, devenit dans de salon; melodia corespunzătoare. ◊ (p. ext.) scurtă compoziție muzicală care folosește ritmul, temele acestui dans. (< rus., pol. mazurka) Vezi definitia »
AEROZÍNĂ s. f. Carburant lichid pentru motoarele rachetelor. [Pr.: a-e-] – Din fr. aerozine. Vezi definitia »