Definita cuvantului cauză
CÁUZĂ s. f. 1. ceea ce determină apariția unui fenomen, a unei întâmplări; fenomen care provoacă, în anumite condiții, apariția altui fenomen. 2. problemă socială de mare importanță, care preocupă o colectivitate largă de oameni. ♦ în cunoștință de ~ = cunoscând bine problema despre care este vorba; a face ~ comună = a lupta împreună (cu alții) pentru aceeași cauză. ◊ motiv, rațiune. 3. (jur.) pricină, proces. ♦ a avea câștig de ~ = a câștiga. (< lat., it. causa, după fr. cause)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu cauză
daradáică (-ắici), s. f. – Trăsură proastă. – Var. taradaică. Rut., pol. taradajka, rus. taratajka (Cihac, II, 92; Scriban; Candrea). În Mold. Vezi definitia »
OXIHEMOGLOBÍNĂ s. f. compus nestabil prin acțiunea oxigenului asupra hemoglobinei. (< fr. oxyhémoglobine) Vezi definitia »
AXIÓMĂ, axiome, s. f. Adevăr fundamental admis fără demonstrație, fiind evident prin el însuși. [Pr.: -xi-o-] – Fr. axiome. Vezi definitia »
CHENZÍNĂ s.f. Retribuția unei persoane pe (aproximativ) cincisprezece zile. [Pl. -ne. / < fr. quinzaine, cf. quinze – cincisprezece]. Vezi definitia »
FERICIANÚRĂ s. f. sare prin unirea unei cianuri ferice cu una alcalină. (< fr. ferrucyanure) Vezi definitia »