SIMBRÍE, simbrii, s. f. 1. (Pop.) Răsplată în bani (sau în natură) care se dădea unei persoane angajate pentru un timp în serviciul cuiva; salariu, leafă. ♦ ◊ Expr. A fi (sau a intra, a se tocmi etc.) slugă fără simbrie = a munci (din greu) pentru cineva fără nici un profit material. ♦ Spec. Soldă pe care o primeau soldații mercenari. ♦ Recompensă, răsplată (materială sau morală). 2. (Reg.) Slujbă plătită cu simbrie (1). 3. (Înv. și reg.) Arendă; chirie; plată dată pentru arendă sau chirie. – Sâmbră + suf. -ie. Vezi definitia »

URICOPEXÍE s. f. precipitare și fixare a acidului uric în țesuturi și în rinichi, sub formă de calculi. (< fr. uricopexie) Vezi definitia »

BIOBIBLIOGRAFÍE s. f. scriere conținând biografia și lista lucrărilor unui autor. (< fr. biobibliographie) Vezi definitia »

săpíe, săpíi, s.f. (reg.) 1. apă cu adaos de săruri, în care se argăsesc pieile. 2. ciubăr cu gura mai largă decât fundul folosit la argăsitul pieilor. Vezi definitia »

FELONÍE s. f. (Franțuzism) Act de trădare, lipsă de loialitate de care se făcea vinovat vasalul față de seniorul său. ♦ P. gener. Trădare, infidelitate. – Din fr. félonie. Vezi definitia »