CÁPSĂ, capse, s. f. 1. Dispozitiv de metal utilizat la legarea unor hârtii, la consolidarea unei butoniere, la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte etc.; buton (2). 2. Mic căpăcel sau tub metalic umplut cu o materie explozivă, folosit la armele de foc, în mine etc. pentru a provoca explozia unei încărcături. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusă = a fi gata de ceartă, pus pe ceartă, nervos. 3. Capsulă (4). 4. (Elt.) Rondelă metalică izolată de soclul becului, care face legătura cu unul dintre capetele filamentului. – Din lat. capsa, germ. Kapsel. Vezi definitia »

COLUMÉLĂ s. f. 1. coloană funerară mică. ♦ ~ carstică = stâlp mic de calcar în mijlocul unei marmite (2). 2. organ animal sau vegetal în formă de coloană. ◊ coloană spiralată, axa după care este răsucită cochilia moluștelor gasteropode. 3. axa conică a melcului urechii interne. (< fr. columelle, lat. columella) Vezi definitia »

MUSCHÉTĂ, muschete, s. f. Armă de foc portativă din evul mediu, cu fitil, asemănătoare cu archebuza. [Var.: muschét s. n.] – Din fr. mousquet. Vezi definitia »

podládă s.f. (reg.) mobilă țărănească folosită ca laviță, și ca ladă de păstrat haine, lenjerie etc. Vezi definitia »

GEROIGIÉNĂ s. f. ansamblu de reguli privind modul de viață rațional al bătrânilor. (< gero- + igienă) Vezi definitia »