cușníță, cușníțe, s.f. (reg.) 1. vatră de piatră pe care lucrează fierarul sau potcovarul și pe care își așează uneltele de lucru; fierărie, făurărie, potcovărie. 2. unealtă a dulgherului sau a rotarului; cobâlă, corniță, scaun de înspițat roata. Vezi definitia »

COLEDOCOLITIÁZĂ s. f. prezența de calculi în canalul coledoc. (< fr. cholédocholithiase) Vezi definitia »

ENDOLÍMFĂ s.f. Lichid care se găsește în labirintul urechii interne. [< fr. endolymphe, cf. gr. endon – înăuntru, lympha – apă]. Vezi definitia »

CARTĂ (‹ fr., lat.) s. f. 1. Act prin care se recunoșteau, în ev. med., anumite privilegii și libertăți unor clase sau pături sociale (ex., în Anglia, Magna Charta Libertatum, 1215). 2. Manifest cuprinzînd revendicări ale unei organizații politice, sociale, profesionale etc. 3. Act care stă la baza organizării și funcționării unei organizații internaționale (ex. Carta Organizației Națiunilor Unite). 4. Document prin care două sau mai multe state se obligă să respecte și să aplice anumite principii în relațiile dintre ele și cu alte state. 5. P. ext. Document de o însemnătate deosebită pentru viața socială și politică a unei țări (ex. „Carta 77”, în Ceho-Slovacia). Vezi definitia »

DicĂ?ionar ortografic abandĂ?n s. n., pl. abandĂ?nuri DicĂ?ionar de neologisme abandĂ?n s. n. pĂ?rĂ?sire, renunĂ?are. o ~ familial = pĂ?rĂ?sire a copiilor, a familiei. â?? (sport) retragere dintrâ??o competiĂ?ie. (<fr. abandon) DicĂ?ionar explicativ ABANDĂ?N ŭri n. 1) v. A ABANDONA. 2) RenunĂ?are a unui concurent de a continua o probĂ? în care este angajat. ◊ ~ de familie pĂ?rĂ?sirea familiei, a copiilor de cĂ?tre persoana care are obligaĂ?ia legalĂ? de a-i întreĂ?ine. /<fr. abandon Anagrame abandon Vezi definitia »