DETONÁȚIE s.f. 1. Zgomot produs de o explozie; detunătură. 2. Ardere a unei substanțe care se petrece rapid într-un spațiu închis, fiind însoțită de o dezvoltare aproape instantanee de gaze și de un zgomot caracteristic. [Gen. -iei, var. detonațiune s.f. / cf. fr. détonation]. Vezi definitia »

CHIRURGÍE s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu tratamentul bolilor prin operații. ◊ Chirurgie estetică = chirurgie care are drept scop să repare unele defecte nepatologice. [Gen. -iei, var. hirurgie s.f. / cf. fr. chirurgie, it., lat. chirurgia, gr. cheirourgia < cheir – mână, ergon – muncă]. Vezi definitia »

FILOTAXÍE s.f. (Bot.) Modul în care sunt așezate frunzele pe tulpină și pe ramuri. [< fr. phyllotaxie, cf. gr. phyllon – frunză, taxis – așezare]. Vezi definitia »

DIAFONÍE s. f. Trecere nedorită a semnalelor de pe un canal pe altul la sisteme audio cu două sau mai multe canale. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphonie. Vezi definitia »

MIOGRAFÍE s. f. înregistrare grafică a activității musculare. (< fr. myographie) Vezi definitia »