spérlă (-le), s. f. – Funingine, negreală, spuză. – Var. șperlă. Origine incertă. Dacă acest cuvînt este expresiv, cum pare să indice suf., trebuie pornit de la ideea de „producere de scîntei”, cf. sfîrîi, pîrîi (se numește sperlă spuza care acoperă focul cu mult fum). Legătura cu sl. para „fum”, mag. pernje „cenușă fierbinte” (Cihac, II, 243) este dubioasă. – Der. șperli (var. șparli), vb. (a fugi, a o întinde; a fura), se leagă mai puțin de sensul actual al lui șperlă, decît de rădăcina lui expresivă (după Conev 61, din bg. spărljam, care pare să provină din rom.). Vezi definitia »

ȘOLÉTĂ s.f. Mic ou din lemn. ♦ Minge de cros. [Et. incertă]. Vezi definitia »

ÓVĂ s. f. motiv decorativ alcătuit dintr-o proeminență în formă de ou, la cornișe și capiteluri, la mobilier sculptat și giuvaiere. (< fr. ove) Vezi definitia »

zăngănitúră s. f., g.-d. art. zăngănitúrii; pl. zăngănitúri Vezi definitia »

AUTOBASCULÁNTĂ, autobasculante, s. f. Autocamion prevăzut cu benă basculantă. [Pr.: a-u-]- Auto² + basculantă. Vezi definitia »