Definita cuvantului mântuire
MÂNTUÍRE, mântuiri, s. f. Acțiunea de a (se) mântui și rezultatul ei; mântuință. [Pr.: -tu-i-] – V. mântui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mântuire
POSEDÁRE s.f. Faptul de a poseda; posesiune. ♦ Cunoaștere temeinică. [< poseda]. Vezi definitia »
RĂCÍRE, răciri, s. f. Acțiunea de a (se) răci și rezultatul ei. – V. răci. Vezi definitia »
UGUÍRE, uguiri, s. f. Faptul de a ugui; gângurire, uguit. – V. ugui. Vezi definitia »
COMĂNDÁRE s. f. v. comândare. Vezi definitia »
EUFORIZÁRE s. f. v. euforiza. [MDN] Vezi definitia »