SINESTEZÍE s. f. 1. percepere simultană pe cale senzorială diferită a unui stimul receptat la nivelul unui analizator; corespondență (II). 2. principiu potrivit căruia senzațiile diverse (coloristice, muzicale, olfactive etc.) își corespund în plan afectiv. ◊ tehnică literară în transpunerea metaforică a datelor unui simț în limbajul altui simț. (< fr. synesthésie) Vezi definitia »

-TOXÍE elem. tox(i)-. Vezi definitia »

CISTOPEXÍE s.f. (Med.) Fixarea chirurgicală a vezicii urinare. [Gen. -iei. / < fr. cystopexie, cf. gr. kystis – vezică, pexis – fixare]. Vezi definitia »

DANTOLOGÍE s. f. studiul vieții și operei lui Dante; dantism, dantistică. (< fr. dantologie, it. dantologia) Vezi definitia »

RETROGRADÁȚIE, retrogradații, s. f. Mișcarea aparentă a planetelor printre stele, care se face de la răsărit la apus. – Din fr. rétrogradation. Vezi definitia »