Definita cuvantului mântuit
MÂNTUÍT, -Ă, mântuiți, -te, adj. 1. (Pop.) Scăpat, salvat; dezrobit. 2. (În limbaj bisericesc) Izbăvit de păcate. – V. mântui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mântuit
PONORÍT, -Ă, ponoriți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri) Foarte înclinat, abrupt. ♦ Prăbușit, surpat. – V. ponorî. Vezi definitia »
BUFNÍT s. n. Bufnitură. – V. bufni. Vezi definitia »
CEPĂÍT, cepăituri, s. n. (Rar) Faptul de a cepăi; zgomotul produs de încălțăminte în timpul mersului. – V. cepăi. Vezi definitia »
CIURBĂLUÍT, -Ă, ciurbăluiți, -te, adj. v. CIURBĂLUI. – [DAR] Vezi definitia »
PÂRPĂLÍT, -Ă, pârpăliți, -te, adj. Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jeratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli. Vezi definitia »