Definita cuvantului mântuitor
MÂNTUITÓR, -OÁRE, mântuitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care mântuie (1), salvează. 2. (Rar) Care mântuie (2), care vindecă; tămăduitor. 3. (În limbaj bisericesc) Care mântuie (3), izbăvește (de păcate); izbăvitor. ♦ (Substantivat, m. sg. art.) Nume dat lui Isus Cristos. [Pr.: -tu-i-] – Mântui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mântuitor
DEȚINĂTÓR, -OÁRE s. m. f. 1. detentor1. 2. cel care deține o funcție, un titlu etc. (< deține + -/ă/tor) Vezi definitia »
FIDEIUSÓR s. m. (jur.) cel care garantează pentru altul, obligându-se să-i plătească datoriile. (< fr. fidéjusseur, lat. fideiussor) Vezi definitia »
SEMITÂRÂTÓR, -OÁRE, semitârâtori, -oare, adj., s. f. (Plantă) cu tulpina întinsă parțial pe pământ. – Semi- + târâtor. Vezi definitia »
a prinde pe Dumnezeu de un picior expr. a avea parte de un noroc mare și neașteptat. Vezi definitia »
DIALIZATÓR s. n. dializor. (< dializa + -tor) Vezi definitia »